VOPSEA DE FAȚADĂ PE SUBSTRATURI DIFICILE – STUDIU DE CAZ

Cel mai cuprinzător test pentru substanțele chimice pentru construcții, având în vedere eficiența și durabilitatea acestora, constă în aplicarea lor pe substraturi dificile. În special, se referă la produse care încă nu au fost testate pe șantiere de către meseriași. Astfel, am decis să testăm la fața locului (în timp ce renovăm o casă unifamilială) ATLAS Salta E – noua noastră vopsea acrilică de fațadă. Partea provocatoare a fost, printre altele, o tencuială de fațadă existenta cu textura rustică si grosime de 3 mm.

Textura rustică redată pe fațadele vechi de 10 sau 20 de ani este considerată un substrat dificil. Textura este neregulată – este formată din suprafață netedă cufisuri adânci, care nu este ușor de acoperit cu vopsea. Când fațada este poluată, murdară (așa cum s-a întâmplat în cazul nostru), munca devine și mai complicată. Pe măsură ce murdăria se depune neregulat – este prezentă mai ales în fisuri – este mai dificil de îndepărtat decât în cazul unei texturi de tencuială bob de orez.

Astfel de condiții sunt destul de extreme și sunt provocatoare nu numai pentru meseriași, ci și pentru produs. Cum va rezista? Va rezista condițiilor dificile? Informațiile incluse în fișa tehnică sunt în corelație cu lucrările efective la fața locului? În cazul nostru, acest nou produs s-a comportat excelent în condiții dificile – îl descriem mai jos. Dar primele lucruri în primul rând …

PREGĂTIREA TERENULUI

Regulile de bază pentru o restaurare reușită sunt: evaluarea adecvată a substratului, pregătirea pentru aplicarea noului strat de acoperire, dar și protecția mediului împotriva contaminării. Prin urmare, elemente precum ferestrele, ușile, ramele, pervazurile ferestrelor și alte detalii care nu au putut fi demontate înainte de vopsirea casei (Foto 1, 2), au fost acoperite cu folie și benzi de calitate. În timpul realizarii protectiilor ex. geamurile (închise), am protejat marginile care au fost în contact direct cu tencuiala mai întâi și numai apoi am acoperit elementul cu o folie autoadezivă de tip „stretch” (este cu siguranță mai groasă și mai durabilă decât o folie „standard”). Acest lucru a fost făcut astfel încât îmbinarea dintre tencuială și diferite suprafețe să poată fi revopsită cu precizie, fără pete.

Am acoperit și zona adiacentă casei (la lățimea schelei) – trotuarul periferic (Foto 3). De ce este atât de important să întindeți folia și pe zonele adiacente? Uneori se întâmplă că vopseaua să picure un pic din perie sau rolă. Prin urmare, se poate ”vopsi” accidental trotuarul. Firește, folia se lipește de trotuar cu o bandă speciala.

PREGĂTIREA SUPRAFEȚEI

După ce am asigurat zona de lucru, pregătim suprafața pentru vopsire. Ceea ce este deosebit de important este să îndepărtați straturile vechi, părțile instabile și orice murdărie, cum ar fi grăsimea sau algele. Cum putem face acest lucru? Se face mecanic, folosind o perie de sârmă sau o spatulă (Foto 4) sau cu o spălare sub presiune. Ultima opțiune este de două ori mai eficientă, cu un jet puternic îndepărtează nu numai porțiunile friabile, ci și murdăria. Atunci când renovăm o fațadă contaminată biologic, trebuie să curățăm murdăria și apoi să aplicăm ATLAS MYKOS – un preparat fungicidrecomandat pentru îndepărtarea petelor de origine organică, cum ar fi ciupercile, mucegaiurile, lichenii, algele și mușchii.

CAVITATI
Urmatoarea etapa este umplerea găurilor. În cazul tencuielii rustice cu agregate de 3 mm grosimea, nu a fost simplu din cauza structurii sale poroase. Cavitățile superficiale (adâncimea lor este mai mică decât grosimea tencuielii) au fost mai întâi amorsate cu ATLAS Cerplast și apoi umplute cu tencuială, care a fost utilizată inițial pe fațadă. Dacă se întâmplă să avem o cavitate mai profundă, sfatul nostru este să injectăm mai întâi spumă sub joasă presiune, iar apoi să aplicăm tencuiala pentru a forma o textură care nu diferă vizual de restul suprafeței.

Din păcate, este dificil să obțineți textura originală a tencuielii. Am folosit tehnica în care am aplicat tencuiala pe perete și am distribuit-o cu mișcări orizontale, verticale sau circulare lungi. În acest fel, am putea forma zgârieturile caracteristice – un efect rustic bine-cunoscut. În cazul cavităților de pe o suprafață netedă, umplerea a fost relativ ușoară. Pe de altă parte, dacă cavitatea este situată intr-o zonă cu fisuri, atunci trebuie să-i remodelăm designul, care, să fim sinceri, necesită unele abilități artistice (Foto 5).

Problema cheie este alegerea tencuielii cu grosimea agregatului corespunzător, astfel încât să nu existe peteinestetice pe suprafață care ar putea fi vizibile chiar și după vopsire.

FISURI

La verificarea suprafeței fațadei și pregătirea substratului pentru vopsire, am dat peste niște fisuri mai mari careau rezultat probabil dintr-un impact mecanic sau o tensiune. În acest caz, este important să se verifice dacă procesul de fisurare s-a oprit deja. Dacă da, locul trebuie umplut cu materiale speciale de umplutură care conțin agregat de fațadă – acestea oferă textură granulară confluentă cu tencuiala originală. Le aplicăm direct din tub în crăpături cu ajutorul unui pistol. Apoi, impingem umplutura în fisură folosind un deget sau o perie ușor umedă, astfel încât să păstrăm continuitatea texturii. Dacă stratul de izolație termică (polistiren) este deteriorat, umplem cavitățile cu spumă poliuretanică de joasă presiune (deoarece nu îl putem umple cu polistiren).

AMORSARE

Trebuie să aplicăm un grund chiar înainte de vopsire. Acesta este selectat în funcție de nivelul de contaminare și de tipul suprafeței. Fațada noastră era murdară și grasă, de aceea am folosit un grund special de separare. Suprafața poate fi, de asemenea, amorsată cu vopseaua ușor diluată cu apă pentru a obține o absorbție uniformă a substratului și pentru a evita decolorarea. Aceasta este o metodă recomandată atunci când  vopseaua se aplică pe  tencuieli cu grosime variabilă  – vopseaua se va usca mai  încet în zona în care  tencuiala este mai groasă și se va usca mai repede în zona în care tencuiala este mai subțire. În cazul dat, am aplicat primul strat  sub formă de vopsea ușor diluată (conform instrucțiunilor producătorului).

 VOPSIREA

 Înainte de a prezenta metoda de vopsire, am dori să explicăm pe scurt de ce am decis să folosim vopsea acrilică ATLAS SALTA E pe această fațadă mai specială:

1. Vopseaua acrilică este o soluție economică – prețul este un criteriu prioritar pentru unii investitori.

2. Este unul dintre cele mai noi produse din oferta ATLAS – am vrut să verificăm cum se comportă în practică.

Să revenim la  vopsire. Vă recomandăm să  vopsiți de două ori atunci când renovați fațade vechicare și-au pierdut culoarea originală, cu textură poroasă (cum ar fi cea pe care o descriem). Acest lucru permite obținerea unei acoperiri complete pe întreaga suprafață a clădirii și o grosime corespunzătoare a stratului protector. Pauzele tehnologice ar trebui planificate în funcție de structurarea și dimensiunea clădirii, de exemplu: în cazul suprafețelor mari,la linia determinată de golurile ferestrelor. Pe de altă parte, se poate  vopsi dintr-un colț în altul fără pauze în cazul suprafețelor mici. Un alt lucru este că trebuie să angajezi o echipă formată dintr-un număr adecvat de muncitori – este dificil să te ocupi de o suprafață atât de mare, așa cum este descrisă aici, de unul singur, fără a exista riscul de decolorare.  Fațada poate fi vopsită diferit, în funcție de unealta utilizată, care este descrisă în detaliile de mai jos.

După vopsire trebuie să curățăm locul de muncă – asta înseamnă demontarea plaselor de protecție, schele, îndepărtarea benzilor și foliilor, spălarea uneltelor.

DE CE SĂ FOLOSIȚI SALTA E?

Vopseaua are parametri de aplicare/ foarte buni:

• consistența este optimizată pentru a permite o vopsirea ușoară; nu este nevoie să adăugați apă – pur și simplu o deschideți, amestecați și aplicați.
• stropire redusa; vopseaua aderă bine la rolă, astfel încât aplicarea se face fără probleme.

În plus, are proprietăți excelente de acoperire. Deja a fost ușor de observat după aplicarea primului strat. După vopsire, fațada arată ca nouă. Lucrarea s-a efectuat la inceputul primaverii, aproape la temperaturi  extreme – pana la 10°C (recomandat este de 5-25°C). Am vopsit suprafața o dată sau de două ori cu o vopsea nouă. Acum fațada este protejată corespunzător și cu siguranță se poate păstra în această stare timp de mulți ani. Costul vopselei este rezultatul unei calități bune și al unui preț rezonabil, astfel încât este atractiv pentru majoritatea clienților noștri. Una peste alta, s-a comportat excelent.

TREI METODE DE VOPSIRE A FAȚADEI

Am avut ocazia să testăm trei metode de vopsire – mai jos descriem avantajele și dezavantajele acestora:

METODA 1: FOLOSIREA UNUI TRAFALET CU FIBRE LUNGI SI GROASE (datorită lor vopseaua pătrunde și umple  textura poroasă).

Avantaje:

– cea mai economică metodă (rola este ieftină, și se găsește ușor).

Dezavantaje:

– necesita mult efort și este  consumatoare de timp (timpul de lucru depinde și de posibilitatea de desfășurare a schelelor și de utilizare a rolelor telescopice),

– necesită înmuierea frecventă a rolei în vopsea (mai ales în cazul substratului decolorat, sau suprafață dificilă cum ar fi tencuiala rustică de 3 mm),

– unele zone sunt greu accesibile sau prea înguste pentru a utiliza o rolă (cu excepția cazului în care avem o rolă pentru colțuri),

– posibilitatea de a rămâne local exccese de vopsea, ceea ce duce la reflexia diferita a luminii sau umbre pe fațadă.

METODA 2: VOPSIREA CU UN PISTOL DE PULVERIZARE

Avantaje:

– modelul cu  pulverizare îngustă umple cu precizie golurile și gropile din textură,

– ușor de utilizat la vopsirea tavanelor sau a zonelor greu accesibile (atunci când pistolul este reglatcorect, vopseaua poate fi aplicată pe zone în care nu pot fi utilizate alte unelte).

Dezavantaje:

– costul unui pistol de pulverizare (depinde de producător), noi am folosit Graco WP Easy Max II (costă aproximativ 600 de euro),

– imediat după ce vopseaua este aplicată pe suprafață mai trebuie să se întindă vopseaua cu o rolă uscată,

– puțin praf (sub formă de ceață) în jurul aplicatorului,

– aplicarea sub unghiuri diferite de pulverizare datorită schelelor – pot provoca impresia de decolorare.

METODA 3: JETROLLER – COMBINAȚIE ÎNTREPULVERIZARE ȘI ROLE, EXTENSIE PENTRU VOPSIRE ȘI ROLĂ PENTRU O APLICARE MANUALĂ ÎNTR-UN SINGUR SET (cu alte cuvinte: combinație între soluțiile nr. 1 și nr. 2)

Avantaje:

– ușurința de utilizare,

– aplicare foarte precisă (aplicatorul pentru vopsea poate fi plasat înainte sau după rolă, în funcție de nevoi–lățimea jetului este ajustată după lățimea uneltei: 18 sau 25 cm),

– ritm rapid de lucru (pulverizarea și răspândirea simultană a vopselei),

– nu este nevoie de înmuiere frecventă a rolei într-o găleată cu vopsea, 

– foarte putin praf,

– eficient si la efectuarea unor lucrari dificile (acoperă ușor zone greu accesibile),

– acoperă suprafața uniform.

Dezavantaje:

– cost ridicat de achiziție sau închiriere – în funcție de producător (am folosit Graco JetRoller).

Text original: Mirosław Kwiatkowski, instructor ATLAS

Text în limba engleză: Piotr Marciniak, Michał Gosławski, ATLAS Group