PARDOSELI ȘI ȘAPE – DEFECTE CARE FAC OBIECTUL ANCHETEI

Utilizarea mortarelor gata preparatea ajutat la eliminarea multor erori care erau comune în timpul pregătirii independente a mortarelor de pardoseală de către constructori. Din păcate, mortarele gata preparateau adus alte probleme. Să menționăm aici, de exemplu, marea lor diversitate. Aceasta poate duce la erori, deoarece constructorii nu aplică uneori recomandările specifice indicate de producător. Se observă că printre aceste recomandări nerespectate se pot găsi: raportul mix uscat-apă, grosimea stratului și execuția rosturilor de dilatare.

Cazul 1. Lipsa rosturilor de expansiune/dilatare (Foto 1, 2)

Defect

Șapa de ciment realizată din mortar de ciment gata preparat a fost aplicată într-un garaj cu o suprafață de aproximativ 60 m². Înainte ca podeaua epoxidică să fie aplicată pe șapă, investitorul a observat fisuri de formă regulată pe suprafața șapei. Fisurile au format un model regulat de pătrate identice – s-au format spontan și în mod necontrolat. În această situație nu a fost necesară raportarea plângerilor. Conversația dintre investitor, care a fost lăsat singur cu fisurile în timp ce constructorul a părăsit șantierul, și consilierul nostru tehnic a fost suficientă pentru a stabili cauza defectului.

Diagnostic

Lipsa rosturilor de dilatare a fost cauza care a dus la aparițiafisurilor. Cea mai importantă limitare în aplicarea șapelor de ciment este contracția, care implică reducerea dimensiunii zonelor acoperite într-un singur ciclu de aplicare. Pentru a evita efectele de contracție trebuie să se aplice rosturi de dilatare de control. Lățimea rostului de dilatare depinde în cea mai mare parte de suprafața camerei și ar trebui să varieze între 4 și 12 mm. Rostul trebuie umplut cu material care să permită mișcarea și deformarea șapei care rezultă din contracție.

Solutie

Principalul scop al rosturilor de dilatare este de a elimina tensiunile și fisurile accidentale, care rezultă din contracție în timpul uscării sau schimbarea temperaturii și / sau a conținutului de umiditate. Acestea ar trebui să permită mișcarea orizontală și să împiedice mișcarea verticală. Acestea sunt de obicei aplicate în șapa încă proaspătă,având o adâncime între 1/3 la 1/2 din grosimea sapei.

Această fisură creată de noi (rostul de dilatare) are ca și scop, de a uni doua zone adiacente și de a preveni încrețirea/fisurarea acestora.

Rosturile de dilatare de control ar trebui să împartă suprfața șapei în zone mai mici de formă similară cu un pătrat. Dacă este dificil să obțineți aceste pătrate, ar trebui să urmăriți obținerea zonelor păstrând raportul dintre laturi nu mai mare de 2:1. Rosturile de dilatare sunt, de asemenea, plasate în puncte, unde forma camerei se schimbă, de exemplu la praguri și la îmbinări între două materiale cu structură diferită. Se recomandă să nu se depășească suprafața de 36 m²și lungimea laterală de 6 m în cazul șapelor de ciment aplicate în interior. În cazul șapelor pe bază de sulfat de calciu (de exemplu, anhidrit), suprafața acestora nu trebuie să depășească 50 m², în timp ce lungimea laterală trebuie să fie mai mică de 10 m.

Dimensiunea zonelor situate în aer liber trebuie să fie mai mică de 5 m² (lungimea maximă a laturii unei zone este de 3 m).

Cazul 2. Contracție extinsă (Foto. 3)

Defect

Investitorul a raportat că au apărut fisuri pe șapa care tocmai a fost aplicată. De data aceasta, fisurile de contracție nu au fost la fel de regulate ca în primul caz raportat.

Diagnostic

Este dificil să se precizezecu certitudine cauza defectului în astfel de cazuri. Prin urmare, trebuie să examinați mai întâi materialul utilizat. O pungă nefolosită plină cu mortar nemixat a fost predată pentru testare.  Studiul a constat în aplicarea șapei folosind mortarul rămas în conformitate cu toate recomandările producătorului. După uscare, suprafața șapei a fost netedă și uniformă. În consecință, se poate exclude un defect al mortarului uscat. Există trei cauze principale pentru acest tip de fisuri: șapa aplicată în strat prea gros, nerespectarea de către constructor a raportului de amestecare (apă/praf) sau evaporarea prea rapidă a apei din mortarul aplicat. Prima cauză potențială, în urma recoltării unei probe de șapă aplicată, s-a dovedit că nu a fost cauza care a generat problema. A doua cauză este imposibil de dovedit, chiar dacă antreprenorul a spus că a adăugat „cât de multă apă a avut nevoie pentru a face aplicarea ușoară”, când a fost întrebat despre raportul de amestecare a mortarului uscat cu apa. Cel mai probabil a adăugat prea multă apă. În cele din urmă, a treia situație a avut loc în cazul nostru – șapa nu a fost protejată corespunzător împotriva uscării prea rapide.

Solutie

Cantitatea necorespunzătoare de apă  (excesivă sau insuficientă) interferează cu procesul de hidratare, ceea ce duce nu numai la formarea fisurilor, ci și la parametrii de rezistență mult mai scazuți decât parametrii declarați ai mortarului obținut. Lipsa amorsării suprafeței și a întreținerii după aplicare (stropirea șapei cu apă în timpul procesului inițial deîntărire și uscare, proces în care are loc o creștere rapidă a rezistenței) poate duce la scurgerea și evaporarea rapidă a apei, în special în zilele caniculare. În tip ce toată apa ar trebui să ia parte la procesul de priză a cimentului.

Cazul 3. Substrat nepotrivit (Foto. 4)

Defect

Investitorul a raportat că șapa s-a crăpat și s-a decojit de pe substrat.

Diagnostic

Când s-a recoltat proba sa dovedit că șapa avea o grosime de 1 cm și că a fost aplicată direct pe OSB! Este o greșeală evidentă care explică pe deplin defectul. Șapa de ciment poate fi aplicată pe majoritatea substraturilor, dar în anumite condiții. De exemplu, grosimea șapei de ciment depinde în primul rând de structura e rezistență a substratului:

– pardoseală lipită (lipită direct de substrat) – în conformitate cu instrucțiunile producătorului,

– pe stratul de separare (nu este lipită direct de substrat, de exemplu pe folie PE) – în conformitate cu instrucțiunile producătorului, dar nu mai puțin de 35 mm,

– flotantă (nu este legatădirect de substrat; pe stratul de izolație termică sau acustică) – în conformitate cu recomandările producătorului,  dar de o grosime de cel puțin 35 mm deasupra suprafeței superioare a elementelor de încălzire.

Solutie

Aplicarea șapelor direct pe substratul OSB este sortită eșecului. În primul rând, cimentul nu are o aderență suficientă cu acest tip de material. În al doilea rând, apa utilizată pentru prepararea mortarului distruge OSB-ul. Ceea ce ar fi trebuit să facă în primul rând este să așeze o folie PE pe OSB, înainte de aplicarea șapei. Mai mult decât atât, ar fi trebuit să se verifice, de asemenea, dacă substratul a fostmontat corespunzător și a fost construit cu OSB suficient de gros. A doua eroare majoră a fost grosimea șapei – a fost cu siguranță prea subțire. Cerința tehnică pentru șapele autoportante prevede că grosimea minimă ar trebui să fie de 35 mm.

Text original: Piotr Idzikowski, ATLAS Group

Text în limba engleză: Piotr Marciniak, ATLAS Group