In cordon-puncte sau doar in puncte?

Meseriasii care instalează termosisteme pe exterior au abordări diferite în ceea ce privește fixarea polistirenului. Pentru unii dintre eio fixare perimetrală este doar o politică de marketing, inventată mai degrabă pentru a crește vânzările de adezivi,și nu o abordare corectă care respectă o buna practică în construcții. Pentru alții, fixarea în „puncte” asigură o ventilație adecvată între perete și stratul de izolație – fenomen dorit în ceea ce privește pereții clădirii. Atunci cu cine ar trebui să fim de acord?

Înainte de a începe, să aruncăm o privire rapidă la prescripțiile actuale pentru meseriasi și două instrucțiuni – 418/2007 și 447/2009 emise de InstitutulTehnic Budowlanej (Institutul de Tehnologie în Construcții). Instructiunile sunt incluse in Avize Tehnice pentru Sisteme de Izolatie si trebuie aplicate in timpul lucrarilor de izolare. Acolo găsim informații detaliate cu privire la modul adecvat de fixare a polistirenului. În consecință, există două metode recomandate de aplicare a adezivului:

1.metoda “cordon-punct”

2. metoda de aplicare cu gletiera cu dinți

Prima metodă: aplicarea stratului de adeziv folosind metoda „in cordon și puncte” constă în aplicarea unuicordon de mortar de cel puțin 3 cm lățime de-a lungul marginilor plăcii de polistiren. În plus, trebuie să se aplice puncte de 8 până la 12 cm de diametru pe suprafața rămasă a plăcii. Este important să acoperiți cu adezivul cel puțin 40% din suprafața plăcii.

A doua metodă: adezivul trebuie aplicat pe întreaga suprafață a plăcii de polistiren cu o getiera cu dinti (crestături de aproximativ 10 x 10 mm). Această metodă poate fi utilizată numai pe substraturi uniforme.

De ce nu putem aplica adezivul doar în „puncte”?

MOTIVUL 1: SIGURANȚA LA INCENDIU

Metoda in cordon si in puncte” garantează mai presus de toate siguranța la incendiu. În conformitate cu reglementările existente în domeniul construcțiilor, una dintre cerințele de bază pentru clădiri este de a asigura siguranța la incendiu . Aceeași cerință este impusă și pentru produsele pentru construcții introduse pe piață. În plus, în conformitate cu cele mai comune reglementări ale UE privind condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească clădirile și amplasarea acestora, izolația pereților exteriori ar trebui să fie realizată din materiale ignifuge. În Polonia, în plus, stratul superior al fațadei și fixarea acestuia, precum și izolația termică a pereților exteriori utilizată la 25 de metri de sol sau mai sus trebuie să fie realizate din materiale incombustibile (pot diferi la nivel local, verificați reglementările locale). Materialele „ignifuge” sunt materiale care nu răspândesc focul aprins fie în interior, fie în exterior. Materialul situat în zona sursei de aprindere poate arde, cu toate acestea, materialul situat dincolo de zona respectivă nu trebuie să ardă.

Trebuie să rețineți că, în cazul sistemelor de izolare termică, condiția de „ignifugare” trebuie îndeplinită de întreagastratificație a termosistemului. Aici, merită să subliniem că atât fixarea adecvată a materialelor, cât și produsele în sine sunt de mare importanță. Aceasta înseamnă că metoda corectă și acceptabilă este numai metoda în „cordon și puncte”. De ce?

În cazul fixării doar în puncte, se formează un strat de gol de aer între substrat (perete) și plăcile de polistiren. În caz de incendiu, poate apărea un „tiraj de coș de fum” din cauza diferenței de densități dintre aerul rece de afară și aerul cald provenit din polistirenul ars. Ar trebui să ne amintim că polistirenul este un material ignifug, cu auto-stingere – dar totuși este combustibil. Prin urmare, focul duce la formarea de presiune negativă care, la rândul său, declanșează procesul de aspirare a flăcărilor prin stratul de vid de aer. Pentru a simplifica – chiar dacă sursa de incendiu este situată la parter, totuși întreaga fațadă poate arde și focul poate ajunge chiar până la mansardă. La fixarea polistirenului cu metoda „cordon și puncte” se previne formarea unor astfel de goluri și se asigură că fiecare placă de polistiren are un strat individual de aerneventilat. Curenții „coșului de fum” nu se formează în acest caz, astfel încât posibilitatea ca focul să se răspândească între etaje este semnificativ limitată.

MOTIVUL 2: SPAȚIU VENTILAT ȘI GOLURI DE AER

Uneori, se întâmplă ca proiectul să includă execuția unui perete care conține goluri de aer ventilate sau ne-ventilate.

În primul caz, golul de aer ventilat este foarte important în ceea ce privește îndepărtarea umidității. Este esențial ca un astfel de strat să fie întotdeauna situat în spatele izolației termice (atunci când ne uităm la stratificație din interior). Dacă același strat a fost plasat între partea structurală a peretelui și izolația termică, atunci materialul izolant nu și-ar îndeplini sarcina, deoarece peretele ar fi răcit cu aerul din exterior. Același principiu se aplică și la proiectarea acoperișurilorcu ventilație, detip terasă. Astfel, atunci când se fixează plăcile folosind numai puncte (turte) de adeziv, rezultă formarea stratului de aer ventilat între partea structurală a peretelui și stratul de izolației termică. Acest lucru, la rândul său, deteriorează dramatic performanța de izolare a pereților și crește coeficientul de conductivitate termică, ceea ce duce la pierderi semnificative de căldură.

Conform standardului EN ISO 6946 „Componente de construcție și elemente de construcție”. Rezistența termicăși conductivitatea termică – Metoda de calcul standard”, care precizeaza metodologia de calcul al coeficientului de conductivitate termica, trebuie exclusa din calcule influenta straturilor de materiale plasate in spatele vidului de aer. Astfel, pierderea de căldură ar fi aceeași atât cu aplicarea unui strat depolistiren gros de30 cm, sau fără polistiren deloc.

 Într-o astfel de situație, investitorul pierde fonduri, deoarece banii cheltuiți pentru instalarea izolației sunt pur și simplu aruncați degeaba. Singurul obiectiv atins este îmbunătățirea esteticii clădirii; economisirea de energie nu este cu siguranta cazul aici.

Al doilea caz este un perete care conține goluri de aer ne-ventilate. Este cunoscut faptul că aerul este un bunizolator termic – chiar unul foarte bun (de aceea este folosit în ferestrele geamurilor sau în termos). Proprietățile sale de izolare termică depind în principal de posibilitatea mișcării sale (convecție) și, prin urmare, și de grosimea stratului. În cazul sistemelor ATLAS EWI, spațiul dintre substrat (perete) și materialul izolant nu este luat în considerare la proiectare, deoarece mult mai important este asigurarea zonei de fixare corespunzătoare. Scopul este de a se asigura că stratul  deadeziv nu este prea gros (max. 10 mm), iar zona de fixare este cât mai mare posibilă. În cazul pereților plani se pot fixa cu ușurință plăcile cu metoda de aplicare a adezivului cu gletiera crestată. Acesta asigură umplerea aproape completă a spațiului dintre perete și materialul izolator.

MOTIVUL 3: CONSECINȚE JURIDICE

S-ar putea întreba dacă există consecințe juridice atunci când stratul de izolație termică nu este fixat folosind o metodă „cordon și puncte”. Răspunsul la această întrebare este: DA. În multe țări din UE, un supraveghetor local al clădirilor sau un reprezentant al organismului local de evaluare (de exemplu, BBA, AINS) poate să suspende lucrările la fața locului, să solicite modificări sau să informeze titularul certificatului. În consecință, izolația fixată necorespunzător trebuie demontată și lucrarea trebuie efectuată din nou – de data aceasta în conformitate cu tehnologia producătorului. O situație similară poate apărea și atunci când erorile sunt detectate în timpul întreținerii clădirii. Aici decizia rezultă din faptul că imobilul nu îndeplinește cel puțin o cerință de bază, și anume siguranța la incendiu specificată în reglementările localeîn domeniul construcțiilor (în Polonia, în Dreptul construcțiilor [articolul 5 punctul 1]).

Metoda „cordon și puncte” nu trebuie tratată ca o bună practică în costrucții – este de datoria constructoruluisă o folosească la fixarea izolației termice. Trebuie să ne amintim că fixarea izolației în puncte duce nu numai la diminuarea proprietăților termice, ci, mai presus de toate, influențează negativ întreținerea în condiții de siguranță a clădirii.

Text original: Tomasz Rusek, ATLAS Group

Text în limba engleză: Piotr Marciniak, Atlas Group