CIMENT SAU ANHIDRIT – ACEASTA ESTE ÎNTREBAREA

Una dintre cele mai frecvente întrebări puse de constructori este unde să aplice sapa de ciment și unde pe cea din anhidrit. Ne conduce acestă discuție la o înțelegere finală? Nu. Atât șapele de ciment, cât și cele din anhidrit au avantajele și dezavantajele lor. Să aruncăm o privire mai atentă la ele.

Cimentul si anhidritul  – doi reprezentanți puternici. Ambii lianți se leagă prin procesul de hidratare cu apă. Ambele sunt minerale. Cu toate acestea, diferența dintre ele este semnificativă. Cimentul spre deosebire de anhidrit este un liant „rezistent” la apă și temperatură negativă. Șapele de ciment pot fi utilizate în zonele umede (fără restricții) și în aer liber.

Din punct de vedere chimic anhidritul este sulfatul de calciu anhidru (CaSO4) – un liant care este foarte similar cu ghipsul (format din sulfat de calciu dihidrat – 2H2OCaSO4). Prin urmare, șapele de anhidrit nu se aplică în aer liber și în zonele umede (de exemplu, într-o baie). De ce? Datorită faptului că șapa nu poate fi turnată pe o podea unde „expunerea la apa” este semnificativă.

Șapa de ciment

Pot fi multe de spus despre avantajele șapelor de ciment. În general, acestea sunt mortare de consistență groasă-plastică. De obicei, trebuie să adăugăm aproximativ 1,75-3,75 litri de apă la un sac de 25 kg. Acest lucru le face un material ideal pentru realizarea pantelor pe terase și balcoane. În plus, cimentul (combinat cu un agregat adecvat) oferă o rezistență la compresiune și incovoiere semnificativ mai mare. Astfel, sapele de ciment sunt recomandate cu tarie, de exemplu in clădiri industriale, agricole si de servicii unde este necesara o rezistentă mai mare si rezistentă la abraziune. În portofoliul ATLAS: Postar 10, Postar 20, Postar 40, Postar 80, Postar 100

Șapă anhidrită

Șapele pe baza de anhidrit sunt întotdeauna fabricate ca mortare de auto-nivelare de consistență lichidă. Trebuie să adăugăm aproximativ 4,25-6,25 litri de apă la  un sac de 25 kg. Consistența lichidului asigură o aplicare, manuală sau mecanizată, ușoară. Mai mult decât atât, rezultă o șapă cu suprafață perfect nivelată și netedă. Prin urmare, șapele de anhidrit sunt recomandate sub finisajele de la ultimul etaj: panouri, pardoseli din PVC și covoare/mochete. De aceea, șapele anhidride sunt cel mai adesea folosite în camerele de zi și de birou.

Din punct de vedere tehnic, șapa anhidrită este un material fără contracție. Aceasta este o caracteristică importantă în vederea efectuării rosturilor de dilatare. La executarea șapei de ciment, zonele împărțite cu rosturi de dilatare nu trebuie să depășească 36 m2. Pe de altă parte, în cazul șapei anhidride, zonele adecvate pot avea până la 60 m2, în timp ce diagonala camerei poate avea o lungime de până la 10-12 m. Acest lucru se datorează contracției semnificativ mai mici a compușilor anhidritului în timpul procesului de  întărire.

În portofoliul ATLAS: Sam 150, Sam 200, SWS

Folosință

Tabelele 1 si 2 arata avantajele fiecarui tip de șapă în funcție de caracteristici. Noi arătăm aici condițiile de  utilizarea a șapei, cei mai importanți parametri ai șapei, precum și locațiile în care se recomandă în special utilizarea unuia dintre tipurile de șapă. Utilizarea șapelor, în cazul pardoselilor cu încălzire prin pardoseală, va fi discutată separat. Conform fișelor tehnice ale producătorilor, atât șapele pe bază de anhidrit, cât și cele pe bază de ciment pot fi utilizate a pardoseli cu încălzire prin pardoseală.

Pe baza interpretării parametrilor fizici se poate trage concluzia că șapa anhidrită este un conductor de căldură puțin mai bun și că se încălzește mai repede. De asemenea, este important să rețineți că consistența lichidă a șapelor anhidrite permite umplerea mai precisă a spațiilor dintre elementele sistemului de încălzire. Șapa anhidrită „înconjoară” cu ușurință elementele sistemului. În plus, golurile de aer rămase în partea inferioară a șapei de ciment groasă-plastică funcționează ca un bun izolator, astfel încât acestea limitează fluxul de căldură de la sistem la substrat.

Finisaje de suprafață

Finisajele autonivelante ale suprafeței (atât anhidrit, cât și ciment) sunt, de asemenea, tipuri de șapă, dar sunt specifice. Grosimea lor maximă este de 30 mm. Mai mult decât atât, ele pot fi aplicate numai ca  pardoseli de legatura. În cazul finisajelor de suprafață cu auto-nivelare ATLAS, indiferent dacă acestea se bazează pe anhidrit sau ciment, ambele pot fi utilizate numai în interior. Acest lucru se datorează rețetei acestor produse. Aditivii chimici incluși în rețetă oferă o răspândire excelentă și un timp de întărire rapid. Cu toate acestea, ele nu sunt, din păcate, rezistente la condițiile exterioare. Prin urmare, este dificil de spus ce tip de finisaj de suprafață este cel mai bun. Desigur, toate finisajele de ciment pot fi utilizate în băi și camere umede. Gama de utilizare a ambelor tipuri de finisaje este similară –acestea sunt utilizate pentru netezirea șapelor existente pentru a permite acoperirea lor cu covoare sau parchet. Deci, nu poate fi decât un singur verdict – o remiză. Punctele suplimentare pot fi date finisajelor de ciment datorită faptului că se usucă mai repede decât cele anhidride. Astfel, se poate aplica stratul superior de finisare mai devreme.

În portofoliul ATLAS: SMS 15, SMS 30, Sam 55, Sam 100, Aval KN 10

Is it necessary to grind anhydrite finishes? Or is it only required when tarnish appears on the surface.

It all depends on whether there appears tarnish* on the finish/screed surface. Tarnish is a thin, cream-colour layer of low resistance. If there is tarnish on the surface, which is not that rare in case of anhydrite-based finishes, the surface must be grinded. Removal of the tarnish accelerates the process of drying. In addition, it accelerates the moisture release. Therefore, the finish reaches its optimum moisture content, so that the works may be continued.

If we use ATLAS Sam 200 screed type then the work may be continued the next day. After one day from the application the mass is hard enough and one can enter the floor surface. However, we still need to be careful – the mass tends to “smear”. One solution to this problem is to remove blemish by shearing it with a steel float. However, if we let the entire surface dry, we can solve the problem by grinding the surface – preferably mechanically (tarnish generally bonds slower than the actual compound). There is no rule on the range of strength and work needed – some anhydrite-based products are grinded as easy as polymer finishes and some definitely harder.

* Tarnish (ettringite) – a layer which forms a coating in the form of crystalline white needles. However, it does not occur everywhere. It occurs in mortars based on anhydrite, e.g. ATLAS Sam 200 or Portland cement. It works as a bonding activator, the anhydrite slurry would not bond or harden without it. Ettringite is a result of certain chemical reactions. It may increase its volume from 30 up to even 800%, causing delamination, flaking and peeling of the top finish layers.

Text original : Krzysztof Szyszko, ATLAS Group

Text în limba engleză: Piotr Marciniak, Michał Gosławski, ATLAS GROUP